Competență versus obligație în Delft
În dreptul administrativ al municipiului Delft se aplică principiul „competent, dar nu obligat” la executare, așa cum este confirmat în articolul 5:1 Awb. Colegiul de primar și adjuncți al Delftului dispune de competență discreționară, dar trebuie să motiveze deciziile pe baza proporționalității, prudenței și circumstanțelor locale, cum ar fi centrul istoric vulnerabil din jurul Pieței și campusul TU Delft.
Consiliul de Stat aplică „obligația integrală de motivare”: administrația din Delft trebuie să explice de ce nu se intervine mai blând, de exemplu la încălcări ale Notei de Estetică Urbană Delft, sau de ce se renunță la executare în cazul micilor încălcări de construcții în vechiul nucleu al orașului. Aceasta previne pasivitatea în cazul încălcărilor structurale, cum ar fi închirierea ilegală Airbnb în clădiri monumentale.
Cazuri limită în practica din Delft
La mici încălcări, cum ar fi tulburări temporare cauzate de locuințe studențești, poate fi justificată pasivitatea, cu condiția să fie documentată intern în conformitate cu Politica de Executare Delft 2023. La non-conformități repetate, cum ar fi încălcări de mediu în jurul Technopolis, executarea este obligatorie. Jurisprudența (ECLI:NL:RVS:2021:567, cu paralele în cauze din Delft) stabilește că regulile locale de politică nu sunt un pretext pentru neexecutare.
Contravenientul poate cere executarea prin judecătorul administrativ dacă administrația din Delft execută în mod nelegal sau este neglijentă, de exemplu la netraterea încălcărilor de parcare pe Phoenixstraat. Acest echilibru garantează atât executarea, cât și protecția juridică în municipiul Delft.